Ținutul Neamțului, refugiul celor aflați în căutarea spiritualității

Ținutul Neamțului, refugiul celor aflați în căutarea spiritualității. Zona cu cele mai mari densități de mănăstiri și schituri din țară.

Practic, nu e munte, aflându-ne într-o regiune muntoasă, în care să nu fie pitit cel puțin un schit ori mănăstire.

Vorbim despre un perimetru în care se află Mănăstirile Neamț, Secu, Sihăstria, Sihla, Agapia și Văratec.

Toate acestea constituie un adevarat centru spiritual în Ținutul Neamțului.

Ținutul Neamțului: informații utile călătorului despre Piatra Neamț

Punctul ideal de pornire în explorarea Ținutului Neamțului este municipiul Piatra Neamț.

Orașul este situat pe terasele râurilor Bistrița și Cuejdi, fiind înconjurat de culmi muntoase împădurite:

• Cozia (650m);
• Pietricica (586 m);
• Crenguța (852 m);
• Carlomanu (704 m).

La 4 km sud-vest de oraș se ridică pintenul Batca Doamnei (462 m).

Formațiunea domină lacul de acumulare cu același nume.

Pe această înălțime au fost descoperite ruinele unei cetăți geto-dacice.

Aceasta a fost identificată cu Petrodava, menționată de Ptolemeu în Geografia (III, 8, 4).

Cetatea, având ziduri groase de 3,5 m, întărită cu șanțuri și valuri de pământ, datează din secolul al II-lea î. Hr.

Construcția a fost înălțată peste o așezare din epoca neolitică (faza Cucuteni).

În incintă s-au găsit două sanctuare asemănătoare celor de la Sarmisegetusa.

Se pare ca era un punct fortificat destul de important.

Fortificația figura pe mai multe hărți ale Daciei întocmite în secolele XVI-XVIII.

Curtea Domneasă de la Piatra Neamț

Încă din 1446 în Piatra se aflau o Curte Domnească și o biserică. Din 1453, așezarea a fost ridicată la rangul de târg.

În 1491, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, aici s-a construit o nouă Curte Domnească.

Între 1497 și 1499 au fost înălțate biserica cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul si Turnul clopotniță.

Din Curtea Domnească, aflată pe un platou din centrul orașului, s-au mai păstrat doar pivnițele.

Respectivele încăperi sunt situate azi în cadrul liceului “Petru Rareș” unde s-a amenajat un muzeu.

Fragmente din zidul de incintă pot fi observate tot în această zonă.

Biserica Sfântul Ioan este de plan dreptunghiular, fără turlă.

Dispune de bolți semicilindrice, o cupolă și două calote semisferice pe pronaos.

În pereții laterali îngroșați ai naosului se află două mici nișe ce amintesc de abisele bisericilor de plan triconc.

Fațadele de piatră sunt decorate cu discuri de ceramică și șiruri de cărămizi aparent smălțuite.

Turnul lui Ștefan și Muzeul de Artă Eneolitică

Turnul lui Ștefan cel Mare, cu înălțimea de 20 m, a fost transformat în foișor de foc, adaugându-i-se un etaj.

În 1861 în vârful lui a fost instalat un orgoliu adus de la Viena. În încăperea de la parter a funcționat inițial o școală.

În imediata apropriere se află Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni.

Imobilul deține o colecție arheologică unicat în Europa.

A fost amenajat în vara anului 2005 într-o superbă cladire construită între 1928 și 1930 de Carol Zane.

Decorațiile interioare au fost executate de Vincenzo Pusvhiasis.

Între 1930 și 1948 aici s-a aflat sediul Băncii Petrodava, prima bancă privată din Piatra Neamț.

În sălile dispuse pe două niveluri sunt expuse aproximativ 300 de piese ceramice din Cultura Cucuteni.

Acestea au fost descoperite în peste 150 de situri arheologice din țară.

Printre cele mai deosebite exponate putem enumera:

• Horele de la Frumușica și Dragușeni;
• Gânditorul de la Tarpești;
• Soborul zeițelor;
• vasul cu colonete de la Izvoare;
• statuete antropomorfe și zoomorfe.

Din 1995 la Piatra Neamț funcționează Centrul Internațional de Cercetare a Culturii Cucuteni.

Ținutul Neamțului și legătura cu Cultura Cucuteni

Civilizația Cucuteni – Tripolie, pe numele său complet, acoperă o suprafață de 350.000 km2.

Această zonă imensă se întindea din sud–estul Transilvaniei și Moldova până la Nipru, în vestul Ucrainei.

Numele i-a fost dat în urma descoperirilor făcute în anii 1884 și 1893.

Ne referim la localitățile Cucuteni din județul Iasi și Tripolie, de lângă Kiev, în Ucraina.

Este considerată cea mai veche cultură eneolitică din Europa (mileniile IV-III î. Hr.).

În plus, este și una dintre cele mai spectaculoase și misterioase civilizații ale preistoriei.

A devenit celebră prin rafinata ceramică pictată cu motive în formă de spirală, cercuri și meandre.

Culorile folosite erau albul, roșul și negrul.

Civilizația a dispărut în chip misterios, 90% din așezările descoperite fiind distruse prin foc.

Sinagoga din lemn, amprenta comunității evreiești din oraș

La est de Curtea Domnească, lângă liceul “Petru Rareș” se înalță Sinagoga din lemn.

Edificiul stă mărturie vremurilor când în oraș trăia o importantă comunitate de evrei.

La un moment dat în Piatra Neamț existau opt sinagogi și un templu.

Sinagoga din lemn a fost ridicată după 1766, pe locul unei mai vechi sinagogi din piatră.

La începutul secolului al XVIII-lea, evreilor nu li s-a mai îngăduit să ridice construcții religioase din alt material.

S-a presupus că edificiul inițial era foarte vechi, din vremea lui Ștefan cel Mare.

Ar fi fost inexplicabilă nerespectarea distanței de 300 m ce trebuia sa despartă o sinagogă de o biserică creștină.

Doar în virtutea vechimii foarte mari a construcției s-ar fi îngăduit nesocotirea acestei uzanțe.

La baza scărilor care urcă spre terasa pe care e amplasată Curtea Domnească se află Teatrul Tineretului.

Scena a fost martora unor actori celebri (Maia Morgenstern, Horațiu Mălăiele, Oana Pelea și Virgil Ogășanu).

Ținutul Neamțului: obiective turistice care nu trebuie ratate

Muzeul Memorial “Calistrat Hogaș” a fost amenajat în casa unde a locuit autorul “Pe drumuri de munte”.

Acesta a fost un mare iubitor al Ținutului Neamțului. Casa din piatră a fost reconstruită în anii 1880.

E printre puținele din oraș ce mai păstrează intactă arhitectura specifică târgului moldovenesc de secol XIX.

Faceți neapărat o scurtă plimbare pe strada Ștefan cel Mare, mărginită de vile vechi și frumoase.

Aceasta pornește din zona vechii Curți Domnești și vă aduce până în fața unui mic Parc Zoologic.

Grădina este amplasată la poalele dealului Cozia.

Parcul a fost amenajat între 1900 și 1904, în urma unor alunecări de teren din anul 1897.

În timpul lucrărilor de construire a drumurilor de acces săpăturile au scos la iveală obiecte dacice.

Cel mai probabil, elementele proveneau de la o cetate care s-a aflat pe aceste locuri.

Pe două platouri ale versantului s-au amenajat restaurantele Colibele Haiducilor și Cercul gospodinelor.

Reprezintă locații unde puteți gusta bucate tradiționale moldovenești.

Din punctele de belvedere de pe Cozia puteți admira panorama orașului.

Sclipirile apelor Bistriței ori ale lacului Batca Doamnei și Muntele Pietricica vă așteaptă vizita.

Sus, pe culme, se întinde o poiană largă pe care iarna se amenajează o pârtie de schi.

Aici se află și punctul terminus al liniei de telegondolă care pornește din zona gării.

Traseele turistice așteaptă să fie descoperite de călători

Pe culmile Cozia, Pietricica și Cernegura se află numeroase puncte fosilifere însumând 53 ha.

Acestea sunt puse sub ocrotire și declarate monumente ale naturii.

Tot în aceste zone au fost identificate 38 de specii de pești fosili.

În 1883, Leon Cosmovici, profesor la Universitatea din Iași, a descris 21 de specii noi pentru sțiință.

O valoroasă colecție de pești fosili este expusă la Muzeul de Științele Naturii.

Pornind de-a lungul Văii Bistriței în Ținutul Neamțului vă veți vedea puși în dificultate de a alege un traseu.

Porniți spre lăcașurile sfinte ale Neamțului (Bistrița, Bisericani, Pângarați).

Înconjurați pe îndelete lacul Muntelui care oferă pe o lungime de 35 km un spectacol de neuitat.

Grăbiți-vă spre stațiunea Durău, principala cale de acces spre înălțimile legendarului Ceahlău.

Epuizați farmecele cheilor Bicazului și ale lacului Izvorul Roșu.

Mergeți mai departe spre satele montane Galu, Farcașa ori Borca.

Ținutul Neamțului și Mănăstirea Bistrița

DN15, care pornește din vestul municipiului Piatra Neamț spre Bicaz, urmează cursul Bistriței.

După 8 km ajungeți în comuna Alexandru cel Bun (fosta Viișoara), amplasată la poalele Munților Stănișoarei.

La punctul de confluență a Bistriței cu pârâul Viișoara, în satul Bistrița, se află un foarte vechi lăcaș de cult.

Mănăstirea Bistrița, căci despre ea este vorba, a fost ctitorită în 1407 de domnitorul Alexandru cel Bun.

În 1498, pe vremea lui Ștefan cel Mare, s-a construit un turn clopotniță cu paraclis.

Tot el a dăruit bisericii și un clopot de bronz pe care apare stema Moldovei.

În 1554, Alexandru Lăpușneanu a rezidit biserica mănăstirii.

Zidurile sunt groase de 2 m, cu lungimea de 41 m, lățimea de 15 m și înălțimea de 36 m.

Vizitați mănăstirile Bisericani și Pângărați

Dupa satul Viișoara, din DN 15 se ramifică la dreapta o șosea locală spre Scăricica–Bisericani (4 km).

La altitudinea de 650 m, în mijlocul pădurii de pe Muntele Pietrosu, se afla Mănăstirea Bisericani.

A fost ctitorită în 1498 de călugărul Iosif pe locul unui schit din vremea lui Alexandru cel Bun.

Prin grija lui Ștefăniță Vodă, nepotul lui Ștefan cel Mare, lucrările au fost terminate în 1517.

Revenim pe DN15, din care se desprinde o altă ramificație.

După 10 km ajungem în aproprierea Hidrocentralei Dimitrie Leonida de la Stejaru construită în 1960.

Centrala este alimentată de lacul Izvorul Muntelui (Bicaz) printr-un tunel de aducțiune.

În lungime de 5 km, acesta a fost săpat pe sub Muntele Botoșanu.

Aici, pe malul stâng al pârâului Pângareți se află un alt vechi ansamblu monahal: Mănăstirea Pângarați.

Lăcașul a fost ctitorit în 1461, în vremea lui Ștefan cel Mare, de călugărul Simion de la Mănăstirea Bistrița.

Distrusă de un incendiu în urma unei invazii a turcilor, biserica de lemn a mănăstirii își recapătă strălucirea.

Cu hramul Sfântului Dumitru, a fost reconstruită din piatră între 1552 și 1558 de Alexandru Lapușneanu.

Originalitatea acestui lăcaș de cult este dată de supraetajarea a două biserici în același interior.

Tainița construită la subsol de Lapușneanu e transformată în 1806 de egumenul Macarie într-o biserică aparte.

În acel loc se oficia slujba pentru detinuți după ce în mănăstire a fost amenajat un penitenciar.

Biserica de la demisol este legată de cea de deasupra printr-o scară semicirculară.

Ținutul Neamțului nu poate exista fără Cheile Bicazului

Orașul Bicaz se află la o distanță de 28 km vest de Piatra Neamț, la poalele Munților Ceahlău.

Localitatea aflată la punctul de confluență al râurilor Bistrița și Bicaz s-a dezvoltat în perioada comunistă.

Amenajarea barajului hidroenergetic și a lacului de acumulare Izvorul Muntelui a avut loc între 1950 și 1960.

Șantierul s-a desfășurat după proiectul inginerului Dimitrie Leonida (1883-1965).

Lacul Izvorul Muntelui, cu o lungime de 35 km, se întinde în dreptul mai multor localități nemțene:

1. Bicaz;
2. Pângarați;
3. Ceahlău;
4. Hangu;
5. Poiana Teiului.

La o distanță de 27 km sud-vest de Bicaz se află Cheile Bicazului.

Cheile Bicazului, un spectacol al naturii

Acesta este un sector al Văii Bicazului în care apele își croiesc drum prin Masivul Hășmaș din Carpații Orientali.

Traseul între Bicazu Ardelean și Lacul Roșu, de-a lungul DN 12C, este de-a dreptul spectaculos.

Valea este străjuită, în dreptul cheilor formate prin eroziunea calcarelor mezozoice ale Hășmașului, de:

• Piatra Altarului (1.121 m);
• Piatra Pineștilor (847 m);
• Piatra Arșiței (835 m);
• Piatra Glodului;
• Piatra Surdului;
• Culmea Ucigașului;
• Poarta de piatră.

În dreptul Gâtului Iadului avem porțiunea cea mai îngustă a cheilor.

Pereții de stâncă sunt așa de apropriați unul de celălalt încât razele soarelui nu ating niciodată luciul apei.

Lacul Roșu, oaza de lângă Ținutul Neamțului

Lacul Roșu (județul Harghita) are o suprafață de 13 ha și o adâncime de 10,5 m.

S-a format în anul 1837 dupa ce mari bucăți de stâncă s-au prăbușit în urma unor precipitații abundente.

Astfel, s-a închis Valea Verescheului (Roșului).

La suprafața apei acestui lac de baraj natural se văd trunchiurile brazilor din pădurea inundată atunci.

Din stațiunea climaterică Durău, situată la altitudinea de 800 m, pornesc mai multe trasee montane.

Puteți ajunge pe Ocolașul Mare (1.907 m), Toaca (1.904 m), Panaghia (1.900 m) și Ocolașul Mic (1.712 m).

Din aceste locuri se deschid mirifice priveliști spre:

• lacul Izvorul Muntelui;
• văile Bistriței, Bistrei și Bicazului;
• munții Stănișoarei, Bistriței, Tarcăului și Hășmașului.

Particularitatea Ceahlăului, format îndeosebi din conglomerate calcaroase, e dată de masivitatea sa.

Nu uităm nici de prezența unui relief ruiniform deosebit de pitoresc (abrupturi, turnuri, praguri, colți etc.).

Târgu Neamț, localitatea ce aduce aminte de Ion Creangă

Un important centru turistic din Ținutul Neamțului este și Târgu Neamț.

Orașul este situat la 44 km de municipiul Piatra Neamț, pe terasa râului Ozana (Neamț).

Târgu Neamț își datorează dezvoltarea prin puternica cetate de pe stânca din partea de sud a Culmii Pleșu.

Fortificația a fost realizată între anii 1374 și 1391, în vremea lui Petru Mușat.

Comparată de multe ori cu “un cuib de vulture”, aceasta a devenit simbolul orașului.

În cartierul Humulești se păstrează casa în care s-a nascut și a copilărit neîntrecutul povestitor Ion Creangă.

Lângă localitatea Vînători-Neamț a fost amenajată Rezervația de zimbri și faună carpatină “Dragoș Vodă”.

Vizitați Muzeul de Artă Populară amenajat de colecționarul și creatorul de măști Nicolae Popa din Târpești.

Localitatea se află la aproximativ 10 km de Târgu Neamț.

Mănăstirea Agapia, lăcașul străjuit de ziduri albe

Mănăstirea Agapia se află la 9 km de Târgu Neamț.

Se prezintă ca o incinta strajuită de ziduri albe ale caror cerdace sunt înviorate vara de roșul mușcatelor.

Biserica mare, purtând amprenta stilului neoclasic, a fost pictată între 1858 și 1860 de Nicolae Grigorescu.

Pe când acesta avea vârsta de doar 20 de ani, talentul își punea deja amprenta pe munca acestuia.

Maicile din acest așezământ duc atat viața de obște, cât și viața de sine.

În satul mănăstiresc există peste 100 de case în stil architectonic local, unele având aproape 200 de ani.

În această locație puteți vizita, de asemenea, și Muzeul Memorial “Alexandru Vlahuță”.

În această casă și-a petrecut scriitorul multe veri alături de invitați de renume.

De exemplu, Nicolae Grigorescu, I.L.Caragiale, Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu și Barbu Delavrancea.

Ținutul Neamțului se mândrește cu Mănăstirea Văratec și Mănăstirea Neamț

De la Agapia puteți ajunge la Mănăstirea Văratec.

Fie urmând un drum forestier (4 km) pitoresc, fie pe drumul local (DC 168) spre Valea Seacă (7 km).

Treceți pe lângă rezervațiile Pădurea de Argint (arbori de mesteacăn) și Codrii de Aramă (arbori de gorun).

Văratecul este, ca și Agapia, o comunitate idioritmică.

Călugărițele de aici duc viața de sine, locuind în casele proprii din satul mănăstiresc.

Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1785 de maica Olimpiada, fiica unui preot din Iași.

Aceasta a fost călugărită la fostul schit Toplița care se afla odinioară în apropiere.

De la Agapia, un drum de munte de 7 km, accesibil auto, duce spre Schitul Sihla.

De aici puteți ajunge spre mănăstirile Sihăstria (3 km) și Secu (3 km).

Mănăstirea Neamț este una dintre cele mai importante vetre monahale ale Moldovei.

Vorbim despre o ctitorie din secolul al XIV- lea a domnitorului Petru I Mușat, refăcută de Alexandru cel Bun.

În 1497, Ștefan cel Mare a înălțat o impresionantă biserică având hramul Înălțarea Domnului.

Contrucția din piatră de plan triconc cu o lungime de 40 m e o stralucită ilustrare a stilului moldovenesc.

Mănăstirile Secu și Sihăstria, ultimul popas spiritual din Ținutul Neamțului

Reveniți la DN 15B și parcurgeți 2 km în direcția Pipirig.

Urmați, cale de 4 km, ramificația (DJ 157) care se îndreaptă spre “fortăreața” Mănăstirea Secu.

Biserica mănăstirii a fost ridicată în 1602 de vornicul Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche.

Lăcașul îmbină elemente arhitecturale moldovenești și muntenești.

Puternice ziduri de incintă, cu tunuri în cele patru colțuri, îi conferă mănăstirii aspect de cetate fortificată.

Mănăstirea Sihăstria este situată la o distanță de doar 3 km, în mijlocul Poienii Atanasiei.

Pășiți în incinta labirintică a “cetății” Sihăstriei, pe sub porticuri de piatră pe “straduțe” înguste pavate.

Lăsați-vă purtați pașii printre chiliile dispuse în această zonă.

Micile case de factură țărănească sunt așezate pe platforme la care ajungem suind ori coborând scări din piatră.

Schitul Sihla, punctul final al acestui itinerariu

Un drum forestier cu lungimea de 3 km urcă, prin pădure, spre Schitul Sihla.

Ne aflăm în vârful Muntelui Sihlei, la aproape 1.000 m altitudine.

Într-o peșteră dintre blocurile imense de stâncă și-a găsit sălaș, în secolul al XVII-lea, Sfânta Teodora.

Ctitorie a lui Roman I Mușat, a devenit în timpul lui Alexandru cel Bun reședință episcopală.

Catedrala episcopală, ctitorie din 1542-1550 a lui Petru Rareș, încă amintește de timpurile de odinioară.

În casa vornicului Done s-a născut în 1912 celebrul dirijor Sergiu Celibidache.

Drumul spre “locul poveștilor”, celebrul Han al Ancuței, nu este deloc plictisitor.

Veți trece prin sate care, deși mai puțin cunoscute, reușesc să surprindă.

Aceste locuri vă scot în cale fie vechi biserici, fie misterioase ruine de hanuri, fie mândre conace boierești.

Nu mai punem la socoteală ctitoria lui Ștefan cel Mare de la Războieni: inedita mănăstire-mausoleu.